Pentru că elevii noştri sunt creativi, ne-am propus sa postăm aici câteva dintre creaţiile lor:
DEPARTE
Când sufăr, ZÂMBESC
Când plouă, RĂSAR
De-ar bate vântul mai tare AŞ ZBURA
De-ar fi zbuciumate valurile M-AŞ RĂNI
Doar nemărginirea lor M-AR VINDECA
Când totul e ciudat EU SPER
Când norii se-nvârtesc EU ZBOR
De-aş fi o stea M-AŞ BUCURA
De-aş fi o floare AŞ MEDITA, pentru ca
Gândul meu să ajungă undeva
Departe...
Poate la cer!
TIMPUL
De ce totul depinde de timp?
De ce timpul nu poate fi oprit pentru a putea trăi la nesfârşit momentele plăcute?De ce nu poate fi dat înapoi pentru a retrăi acele clipe minunate? De ce nu poate fi dat înainte să ştii ce te aşteaptă şi pentru a evita neplăcerile? De ce trebuie să ştim ce viaţă avem, când de fapt în sufletul nostru tot copii rămânem?
CRIŞAN GEORGIANA, clasa a VIII-a
BUNICII MEI
Când vine iarna
Stau cu bunicii mei
La căldura sobei
Şi văd cum îmbătrânesc şi ei.
Firele albe le acoperă faţa
Plăpândă şi caldă
Şi aşa se duce viaţa.
Iar vara stau cu bunicii
La umbra copacului
din grădină
Aşteptând cu drag
seara divină
Seara, bunica imi spune
poveşti
Cu zâne, zmei şi porumbei.
La bunicii mei mă simt
cel mai bine
Că nu este-n lume
Mai mare prinţ ca mine.
AMINTIRI
Îmi aduc aminte
De vremuri de demult
Pe care nici acum nu pot
Să le mai uit
Cum umblam prin codru
Codrul cel infrunzit
De ciripitul păsărilor
Eram îndrăgostit
Toată ziua stăteam
Pe langă lac
Adeseori vedeam
Ieşind câte-un brotac
Iar seara stăteam
Uimit la luna plină
Iar ea mă răsplătea
Cu puţina ei lumină
Dar acum ce-a fost frumos
a dispărut
Dar trecutul meu
Nu pot ca să-l mai uit.
CUGEREAN SORIN, clasa a VII-a
URSUL
Pornit de departe
Din crângu-nverzit
Cu tufe de mure şi afini.
Ce cauţi la noi şi de ce ai venit
În ziua cea plină de datini?
Eu ursul întreb
El se uita la noi.
Privirea-i e tristă şi seacă,
Ursarul, ţinându-l cu mâna de lanţ
Îşi scoate cuţitul din teacă.
Încet îl impunge
Şi prinde-a striga
Iar tava pe jar o încinge.
În ochi i se uită şi zdrăngăne lanţul
Iar ursul începe să strige.
Durerea o simte
Chiar făr-a păşi
În tava încinsă ca focul
Şi-atunci el începe încet a juca
Şi cât urăşte el jocul!
Deodată în ochii-şi
El prinde scântei
Din jarul ce-i scapără-n faţă
El nu ne mai vede deodată pe noi
Şi-i vine iar dorul de viaţă.
El vede pădurea
Şi crângu-nverzit
Şi ape ce curg din izvoare
Aude şi vântul în cetini vuind
Şi simte că sufletu-l doare.
Ursarul îl vede
Şi-ntinde de lanţ
Veriga îi muşcă din nară
Cuţitul împinge adânc în cojoc
Dar, ursul, nici gând să îl doară.
El prinse atuncea ursarul de piept
Şi-n braţe puternic îl strânse
Îl puse-n pământ şi privind spre noi,
Ca vreascul, în două îl rupse.
Şi muzica tace
Şi-s toţi lângă el
Încep să îl strige pe nume
Iar ursul rânjind stă aşezat,
Şi nici că-i pasă de lume.
Deodată o flintă cântă din cosos
Iar ursul saltă-n picioare
Din pieptu-i păros curgea sânge cald
Ş-atunci am aflat şi noi că îl doare.
El rage şi ochii-i,
Sunt flăcari, aprinşi
Încet se prăvale pe-o parte,
Se stinge uşor, mormăind fericit
Acum e-n pădure, departe..
IURCA BOGDAN(fost elev)
REGINA ALBINELOR
Era o zi de primavara calda. Soarele dadea o stralucire aurie padurii. Octavian se juca frumos cu fratele sau mai mare, Marcelino. Ei se gandeau sa se plimbe prin padure, iar Marcelino aude un zgomot:
- Ce se aude, intreaba curios Octavian.
- O albina, spune fratele sau Marcelino.
Atunci Octavian spune ca a obosit si ca nu mai poate sa mearga. Cei doi copii se hotarasc sa stea putin la umbra. Atunci aud iar albina. Octavian a vrut sa o striveasca sub talpa, dar cand sa-si ridice piciorul aude o voce subtire:
- Octavian, Octavian, nu fi rau la suflet. Da-mi drumul ca mult bine iti voi face la nevoie. Eu sunt Regina Albinelor.
Octavian ridica atunci piciorul si albina a adaugat:
- Daca iei putin praf de pe aripa mea, te voi ajuta la nevoie. Doar fa zgomot si eu stiu ca ai nevoie de mine si atunci voi veni.
Vazand aceasta, Marcelino s-a speriat. Octavian l-a linistit insa,
iar dupa ce s-au mai plimbat putin, Octavian a spus ca ii este foame. Marcelino a zis repede:
-Hai sa chemam albina! Apoi au facut tot ceea ce le-a spus aceasta. Albina a venit si i-a intrebat ce dorinta au. Copii au cerut ceva de mancare ca le este foame si ca au uitat sa aduca de acasa.
Atunci Regina Albinelor cheama tot roiul de albine, care aduce doua bucati de paine cu miere. Albina bucuroasa ii conduce acasa. Cand ajung, ii multumesc albinei pentru ajutor.
Asa au invatat acesti copii ca nu e bine sa omori fiintele mici, ci sa le protejez
MANOLE ALEXANDRA, clasa a VI-a
ZÂNA MĂSELUŢĂ
Atunci cand mi-a picat primul dinte, mama mi-a spus sa-l pun sub perina, ca Zana Maseluta imi va da un ban.
Seara am pus dintele sub perina si am adormit cu gandul la ce mi-a spus mama. Deodata, o lumina puternica strapunse camera si o zana foarte frumoasa aparu in fata mea.
- Cine esti tu si ce faci aici? am intrebat-o.
- Sunt Zana Maseluta si am venit sa-mi dai dintisorul tau ca
eu iti voi da un ban.
- Eu am intins dintisorul spre ea si m-a cuprins in brate foarte iubitoare.
Atunci am deschis ochii si am vazut ca mana care ma cuprinse era a mamei si mi-am dat seama ca totul a fost un vis.
ROMAN ANDRADA, clasa a V-a
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
FRUMOASA,ROMAN ANDRADA LA FEL,SI ZANA MASELUTA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!FELICITARI PT SCOALA BACIA.
RăspundețiȘtergerefelicitari tuturor pt eforturile depuse pt scoala din bacia si multumesc doamnei bianca (profa de romana :)) ) pt tot efortul depus pt noi!!! De altfel,le mai multumesc tuturor profesorilor care mi-ai fost alaturi si care m-au inteles. multumesc mult!!! cu stima si respect, iurca bogdan
RăspundețiȘtergere