luni, 22 decembrie 2008

Vine, vine Mos Craciun !
















De Crăciun, sub fulgi zglobii,





pe Isus din nou vestindu-L





trec pe uliţă copii





cu colindul.
Şi din zori până-n apus,





pe-o steluţă cu făclie,





ei duc lumii un Isus





de hârtie.

Dar tu, frate credincios,





porţi tu Pruncul ce trăieşte?





Duci în tine un Cristos





care creşte?





Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,





un simbol sau o icoană?





Simţi că-i viu cu-adevărat?





Cere hrană?…
După bezna cea de ani,





şi-a adus copilul zorii?





Vin la tine cei sărmani?Vin păstorii?
Simţi că Cel ce l-ai primit





de lumină-ţi umple gândul?





Şi vin magi din răsărit





căutându-L?





Altfel, Pruncul nu e viu,





altfel, ochiul tău te-nşeală.





Altfel staulu-i pustiu,ieslea-i goală.
Şi din zori până-n apus,





ca pe steaua cu făclie,





porţi şi tu tot un Isus…





de hârtie.










Asteptam si noi cu bucurie Nasterea Mantuitorului si pe Mos, care speram sa vina si sa fie darnic pentru ca am fost cuminti. SARBATORI FERICITE SI LA MULTI ANI !!!

marți, 18 noiembrie 2008

1 IUNIE

Intai iunie a sosit
Si-a venit vremea sa-ti promit
Ca o sa fiu bun si harnic
Si un pic mai darnic.
Astazi, de ziua copiilor,
Ma simt de parca zbor;
Acum, cand copacii au inflorit
Sunt cel mai fericit.
Astazi, de ziua mea,
Cred ca voi primi ceva;
Macar un trandafir
Ca sa pot sa ma mir
De mirosul de afara,
Miros de primavara.
CUGEREAN SORIN
CLASA A VII - A

CREATIV.Pagina micilor creatori (poeziile si compunerile celor mai talentati dintre elevii nostri

Pentru că elevii noştri sunt creativi, ne-am propus sa postăm aici câteva dintre creaţiile lor:


DEPARTE



Când sufăr, ZÂMBESC

Când plouă, RĂSAR

De-ar bate vântul mai tare AŞ ZBURA

De-ar fi zbuciumate valurile M-AŞ RĂNI

Doar nemărginirea lor M-AR VINDECA

Când totul e ciudat EU SPER

Când norii se-nvârtesc EU ZBOR

De-aş fi o stea M-AŞ BUCURA

De-aş fi o floare AŞ MEDITA, pentru ca

Gândul meu să ajungă undeva

Departe...

Poate la cer!



TIMPUL

De ce totul depinde de timp?

De ce timpul nu poate fi oprit pentru a putea trăi la nesfârşit momentele plăcute?De ce nu poate fi dat înapoi pentru a retrăi acele clipe minunate? De ce nu poate fi dat înainte să ştii ce te aşteaptă şi pentru a evita neplăcerile? De ce trebuie să ştim ce viaţă avem, când de fapt în sufletul nostru tot copii rămânem?


CRIŞAN GEORGIANA, clasa a VIII-a





BUNICII MEI



Când vine iarna

Stau cu bunicii mei

La căldura sobei

Şi văd cum îmbătrânesc şi ei.



Firele albe le acoperă faţa

Plăpândă şi caldă

Şi aşa se duce viaţa.



Iar vara stau cu bunicii

La umbra copacului

din grădină

Aşteptând cu drag

seara divină



Seara, bunica imi spune

poveşti

Cu zâne, zmei şi porumbei.

La bunicii mei mă simt

cel mai bine

Că nu este-n lume

Mai mare prinţ ca mine.



AMINTIRI



Îmi aduc aminte

De vremuri de demult

Pe care nici acum nu pot

Să le mai uit



Cum umblam prin codru

Codrul cel infrunzit

De ciripitul păsărilor

Eram îndrăgostit



Toată ziua stăteam

Pe langă lac

Adeseori vedeam

Ieşind câte-un brotac



Iar seara stăteam

Uimit la luna plină

Iar ea mă răsplătea

Cu puţina ei lumină



Dar acum ce-a fost frumos

a dispărut

Dar trecutul meu

Nu pot ca să-l mai uit.



CUGEREAN SORIN, clasa a VII-a





URSUL


Pornit de departe
Din crângu-nverzit
Cu tufe de mure şi afini.
Ce cauţi la noi şi de ce ai venit
În ziua cea plină de datini?

Eu ursul întreb
El se uita la noi.
Privirea-i e tristă şi seacă,
Ursarul, ţinându-l cu mâna de lanţ
Îşi scoate cuţitul din teacă.

Încet îl impunge
Şi prinde-a striga
Iar tava pe jar o încinge.
În ochi i se uită şi zdrăngăne lanţul
Iar ursul începe să strige.
Durerea o simte
Chiar făr-a păşi
În tava încinsă ca focul
Şi-atunci el începe încet a juca
Şi cât urăşte el jocul!



Deodată în ochii-şi
El prinde scântei
Din jarul ce-i scapără-n faţă
El nu ne mai vede deodată pe noi
Şi-i vine iar dorul de viaţă.

El vede pădurea
Şi crângu-nverzit
Şi ape ce curg din izvoare
Aude şi vântul în cetini vuind
Şi simte că sufletu-l doare.

Ursarul îl vede
Şi-ntinde de lanţ
Veriga îi muşcă din nară
Cuţitul împinge adânc în cojoc
Dar, ursul, nici gând să îl doară.

El prinse atuncea ursarul de piept
Şi-n braţe puternic îl strânse
Îl puse-n pământ şi privind spre noi,
Ca vreascul, în două îl rupse.

Şi muzica tace
Şi-s toţi lângă el
Încep să îl strige pe nume
Iar ursul rânjind stă aşezat,
Şi nici că-i pasă de lume.

Deodată o flintă cântă din cosos
Iar ursul saltă-n picioare
Din pieptu-i păros curgea sânge cald
Ş-atunci am aflat şi noi că îl doare.

El rage şi ochii-i,
Sunt flăcari, aprinşi
Încet se prăvale pe-o parte,
Se stinge uşor, mormăind fericit
Acum e-n pădure, departe..


IURCA BOGDAN(fost elev)







REGINA ALBINELOR


Era o zi de primavara calda. Soarele dadea o stralucire aurie padurii. Octavian se juca frumos cu fratele sau mai mare, Marcelino. Ei se gandeau sa se plimbe prin padure, iar Marcelino aude un zgomot:
- Ce se aude, intreaba curios Octavian.
- O albina, spune fratele sau Marcelino.
Atunci Octavian spune ca a obosit si ca nu mai poate sa mearga. Cei doi copii se hotarasc sa stea putin la umbra. Atunci aud iar albina. Octavian a vrut sa o striveasca sub talpa, dar cand sa-si ridice piciorul aude o voce subtire:
- Octavian, Octavian, nu fi rau la suflet. Da-mi drumul ca mult bine iti voi face la nevoie. Eu sunt Regina Albinelor.
Octavian ridica atunci piciorul si albina a adaugat:
- Daca iei putin praf de pe aripa mea, te voi ajuta la nevoie. Doar fa zgomot si eu stiu ca ai nevoie de mine si atunci voi veni.
Vazand aceasta, Marcelino s-a speriat. Octavian l-a linistit insa,
iar dupa ce s-au mai plimbat putin, Octavian a spus ca ii este foame. Marcelino a zis repede:
-Hai sa chemam albina! Apoi au facut tot ceea ce le-a spus aceasta. Albina a venit si i-a intrebat ce dorinta au. Copii au cerut ceva de mancare ca le este foame si ca au uitat sa aduca de acasa.
Atunci Regina Albinelor cheama tot roiul de albine, care aduce doua bucati de paine cu miere. Albina bucuroasa ii conduce acasa. Cand ajung, ii multumesc albinei pentru ajutor.
Asa au invatat acesti copii ca nu e bine sa omori fiintele mici, ci sa le protejez


MANOLE ALEXANDRA, clasa a VI-a









ZÂNA MĂSELUŢĂ

Atunci cand mi-a picat primul dinte, mama mi-a spus sa-l pun sub perina, ca Zana Maseluta imi va da un ban.
Seara am pus dintele sub perina si am adormit cu gandul la ce mi-a spus mama. Deodata, o lumina puternica strapunse camera si o zana foarte frumoasa aparu in fata mea.
- Cine esti tu si ce faci aici? am intrebat-o.
- Sunt Zana Maseluta si am venit sa-mi dai dintisorul tau ca
eu iti voi da un ban.
- Eu am intins dintisorul spre ea si m-a cuprins in brate foarte iubitoare.
Atunci am deschis ochii si am vazut ca mana care ma cuprinse era a mamei si mi-am dat seama ca totul a fost un vis.


ROMAN ANDRADA, clasa a V-a


sâmbătă, 1 noiembrie 2008

vineri, 31 octombrie 2008

Un Halloween de aducere aminte







Sărbătoarea Halloween-ului a devenit un eveniment global odată cu revoluţia media. Elevii de la Şcoala cu clasele I-VIII din Bacia, Jud. Hunedoara şi-au adunat tot entuziasmul şi talentul pentru a crea o atmosferă autentică de Halloween. Si au reuşit, zicem noi, indrumatoarele lor, prof. Mariana Vana si prof. Bianca Wollner. Daca aruncaţi o privire la galeria foto să vedeţi cum au interpretat elevii noştri semnificaţiile Halloween-ului.
Serbarea a început cu un concurs de dans la care participantii claselor V-VIII s-au intrecut pe sine, a continuat cu prezentarea costumelor si s-a finalizat cu un concurs contra-cronometru de pictat pe baloane.
Sperăm că vă va fi pe plac prezentarea noastra si pozele in care am incercat sa redam cat mai bine entuziasmul copiilor si participarea lor.
Si bostanii asteptau...

duminică, 26 octombrie 2008

Teachers are special people in the lives of their students - inspiring students to explore their world, motivating students to develop their skills and talents, changing the world by helping students become responsible, successful adults.
"Teachers open the door, but you must enter by yourself." (Chinese proverb)

vineri, 24 octombrie 2008







Si pentru ca zilele trecute am facut poze, va aratam cine suntem. Unii dintre elevii Scolii Generale Bacia

A instrui şi mai ales a educa înseamnă a integra copiii în neamul din care fac parte

Şcoala din Bacia , judetul Hunedoara, este o şcoală în slujba comunitaţii, având capacitatea de a funcţiona ca o structură eficientă şi echitabilă pentru toate categoriile de copii şi de a asigura progresul tuturor elevilor săi astfel încât, mâine să fie mai buni ca ieri.
Relaţia cu comunitatea locală poate fi mai bună, iar prestigiul şcolii şi al dascălilor ei poate să crească dacă şcoala va propune activităţi care să atragă oamenii de valoare ai locului: foşti elevi ai şcolii, investitori locali, părinţi, care ar putea fi exemple de viaţă pentru elevii noştri.
Considerăm, prin urmare, că implicarea şcolii noastre în proiecte de dezvoltare şcolară va fi o bună ocazie de deschidere a şcolii către comunitate, de participare a cât mai multor elevi, părinţi, profesori în activităţi comune, în vederea schimbării mentalităţilor cadrelor didactice şi părinţilor, a transferului de bune practici, a implicării mai active a elevilor în procesul instructiv-educativ, a afirmării şi promovării valorilor tradiţionale ale satului şi a culturii de calitate.
Ne propunem aşadar, ca şcoala noastră să devină cartea de vizită a comunităţii. Dorim de asemenea ca şcoala să-şi deschidă porţile pentru toţi cei care au nevoie de educaţie, instruire şi informaţie dar şi să responsabilizăm comunitatea, în special părinţii, la problemele şcolii. Dorim ca instituţia noastră să devină o şcoală în plină ascesiune în peisajul de învăţământ din zonă, o şcoală a cărei deviză este:
„A instrui şi mai ales a educa înseamnă a integra copiii în neamul din care fac parte.”